CASATORIA DOAR DE DRAGUL DE A NU FI SINGUR!

Posted on 29 septembrie 2012. Filed under: Eseuri |

Nepregătitul Adam era de ceva vreme în grădină și punea nume tuturor viețuitoarelor pe care Dumnezeu le aducea la el. Și probabil că în timp ce veneau două câte două în inma lui se naștea o întrebare. Cum arată sau cum ar trebui să arate perechea mea. Probabil că nădăjduia să fie cadoul surpriză lăsat la urmă de Dumnezeu pentru el ca răsplată după ce va numi toate viețuitoarele din grădină. Nu putea zări însă capătul șirului. Putea doar sa creada că așa va fi și că Dumnezeu păstrase la urmă și pentru el pe cineva care să îi semene. Veni și ultima pereche, nu știu ce au fost, elefanti, tigri maimuțe, porumbei, probabil că porumbei pentru a-i spori și mai mult melancolia unei vieți trăite singur. ” dar pentru om, nu s-a găsit  nici un ajutor care să i se potrivească.”

            Probabil că se căutase cineva care să i se potrivească, cel puțin așa sugerează această parte a versetului 20 din Genesa 2. Nimeni și nimic nu semăna cu el, nu îl înțelegea și nu putea să îi fie de ajutor.

Neîmplinirea lui Adam cu Dumnezeu l-a făcut pe acesta din urmă să facă o constatare care nu se găsește în nici una din zilele creației. Nu este bine ca omul să fie singur.

            Așa sa născut ea, femeia ieșită din coasta lui Adam. Cred și poate aici mă vor judeca unii că Dumnezeu a greșit timpul în care să o aducă pe ea în fața lui Adam. După un somn bun Adam s-a trezit direct cu palpitații: ”Iată în sfărșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea.„

            Vă închipuiți cum a fost primul sentiment de iubire din Univers, cât de puternic a fost impulsul pe care inima lui Adam îl genera în tot corpul lui? Nu simțise pentru nimeni așa ceva nici pentru Creatorul Lui. Era ceva inegalabil, era ceva uman, ceva ce venea din ființa lui și dădea naștere la izvoare de plăcere, de încăntare a ochilor. Nu semana cu nimic din ce văzuse. Pe lângă asta avea pentru ea un sentiment curat de iubire care vine din convingerea că îi aparține, un sentiment nealterat de păcat și de impulsul sexual care se născuse după cădere.

Cred că Adam a iubit desăvârșit dar prea mult. Inima lui nu era pregătită pentru așa ceva, cum putea să împace acest puternic sentiment pe care îl simțea pentru ea și ascultarea de Dumnezeu care nu producea fluturași în stomac. De atunci sa născut dilema Să ascult de Dumnezeu și să o pierd pe ea sau să răman cu femeia aceasta frumoasă și să îl pierd pe Dumnezeu? De atunci din păcate balanța a înclinat aproape tot timpul către femeie în detrimentul lui Dumnezeu.

De dragul bunăstării omului Dumnezeu a riscat pe această dilemă ,pentru că El iubea altfel și o făcea într-un mod desăvârșit. Și Adam alese pe …Eva. Erau doi singuri de acum el și ea fără de Dumnezeu. Tot din această întâmplare se văd și toate problemele care se nasc în familii de atunci și până acum.

Primul lucru cu care sau confruntat în grădină a fost comunicarea, de care Adam nu prea avea timp. Cineva însă își făcuse timp și pentru asta, șarpele. Lipsa de comunicare este o problemă la fel de actuală și azi ca și îm grădina Eden. După ce doi tineri sau luat urmează un timp de necomunicare, aș spune chiar o incapacitate de comunicare între două persoane vorbitoare de aceeași limbă. Apoi a urmat o a doua problemă: Cine gătește în familie? Răspunsul este femeia, categoric femeia atâta timp cât nu gătește mâncare cu fructe interzise de Dumnezeu.

După aceea repet a urmat dilema lui Adam: Dumnezeu sau femeia? Nu cred că Adam a stat pe gânduri atunci când Eva i-a întins fructul. A mâncat fără nici un pic de ezitare din el, fără nici un fel de protest. Probabil că Adam a gândit în ceea mai păcătoasă formă posibilă, a interpretat legea lui Dumnezeu românește. Dumnezeu nu i-a spus Evei să nu mănânce și probabil că dacă vine din partea ei Dumnezeu va fi mai îngăduitor dacă nu chiar iertător. La urma urmei dacă lui îi plăcea de Eva de ce nu iar fi plăcut și lui Dumnzeu. Că ce este frumos și Lui Dumnezeu îi place. Și de aici sa născut o altă problemă în familie: Cine este de vină atunci când se întâmplă ceva rău? Atunci când copii nu au unghiile tăiate, când supa e prea caldă, când nu este suficient de curat în cameră? Cine credeți că este mereu de vină? Răspunsul este categoric Eva, femeia. Ce mi se pare totuși ciudat este că atunci când se săvârșeste un păcat în familie îl săvârșim împreună îl acoperim cu frunzele ideilor noastre și îl ascundem cât putem de bine. Dar după ce acel păcat devine public și îl află și alții atunci întotdeauna este de vină celălalt. Papagalul din colivie, peștii din acvariu sau de ce nu șarpele dacă ai pasiuni mai noncomformiste. Dar niciodata tu. De aceea atâtea divorțuri și astăzi pentru că se prezintă la tribunal două persoane complet nevinovate. Adam a avut cel puțin tăria de a rămâne cu Eva, ceea care l-a scos din Eden, până când moartea ne va despărți, la bine și la greu. Pentru asta societatea de astăzi ar trebui să îl elogieze, să îi facem chiar și o sărbătoare specială dedicată lui.

O ultimă problemă născută din nu este bine este : Cine este stăpân în casă? Nu la întâmplare Dumnezeu pune ca o parte a pedepsei femeii și urmatoarele ”…dorințele tale se vor ține după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.„

            Interesant nu? Cred că este un lucru care nu mai trebuie comentat și aici mă vor judeca feministele dar dorința de a mânca din pom sa născut în Eva și Adam a păcătuit respectând dorințele ei. Ochii aceea care îl priveau cu fructul în mână au arătat atunci așa de multă dorință, păcătoasa deja că nu a putut să îi reziste. Pentru ca lumea să nu fie distrusă în zece minute de la ieșirea din Eden Dumnezeu a trebuit să adauge această ordine în familie din Genesa 3:16(Ioan 3:16 interesantă coincidență).

Au rămas deci doi singuri cu multe probleme, ce mai aveau de la Dumnezeu erau hainele cu care au ieșit din grădină și ajutorul dat în timpul nașterilor Evei,” Am căpătat un om cu ajutorul Domnului„ pentru că a jucat și rol de moașă Dumnezeu la venirea primilor copii pe lume.

Nu este bine ca omul să fie singur, dar de asemenea Adame nu este bine să sacrifici relația ta cu Dumnezeu pentru o singurătate în doi.

Reclame

Make a Comment

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

  • „Dumnezeul creștinismului contemporan este doar cu puțin superior zeilor Greciei și Romei antice, dacă nu cumva chiar inferior acestora, în sensul că el este slab și neajutorat, pe când ei, cel puțin, aveau putere.” Tozer
  • „Nimeni nu este un credincios mai ferm în puterea rugăciunii ca diavolul; nu în sensul că o practică, ci în sensul că suferă de pe urma ei.” Guy H.King
  • „Nu admir deloc curajul dresorului. Odată intrat in cușca leilor, cel puțin e la adăpost de oameni.” Bernard Shaw
  • ”In acest ceas teribil, lumea doarme in intuneric, iar Biserica doarme in lumina” Leonard Ravenhill
  • „Gemetele care nu pot fi rostite sunt adesea rugaciuni care nu pot fi refuzate” C.H Spurgeon
  • „Puterea rugaciunii sta in Cel care aude rugaciunea, nu in cel care o spune.”
  • „ Daca Biserica adopta Atena va ajunge Atena.”

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...

%d blogeri au apreciat asta: