Copilul cu ochii de culoarea Mantuirii!
Trăim o vreme in care copii sunt considerati demonii acestei lumi. Multi se uita in ochii lor si vad cheltuiala financiara, una foarte mare pe o asa vreme de criza. O multime de scutece cumparate, mult miros de lapte si … mult odorizant de camera pentru a nu deranja musafirii. Altii nici nu apuca sa le vada ochii, ma intreb daca mamele care ii avorteaza se intreaba ce culoare au avut ochii celui care tocmai a completat lista avortatilor, care este si asa alarmant de mare. Multa vreme am crezut ca Scriptura nu spune ce culoare aveau ochii lui Isus. Dar un batran din Scriptura i-a privit si ne-a spus ce ochi avea. Imi privesc des copii pe care ii am si mi-ar place sa vad candva in ochii lor ce a vazut Simion in ochii lui Isus.
Oare ce o fi vazut Petru cand la privit in ochi dupa lepadare? Irod l-a privit in ochii magilor si a vazut o amenintare la tronul lui, de fapt istoria spune ca vedea in ochii tuturor asta. Gresita presupozitie. Cand la privit Pilat a vazut in ochii lui neprihanirea, pacat ca nu a vazut Adevarul, nu l-ar mai fi condamnat. Petru cred ca a vazut in ochii lui iertarea, singura care l-a facut diferit de Iuda. O de l-ar fi privit si Iuda in ochi, dar stralucirea banilor nu l-a lasat sa ii vada privirea si era si foarte ocupat cu sarutul tradarii, ma intreb daca i-a simtit sarea lacrimilor si dulceata sangelui din Ghetimani de pe obrajii lui Isus. Probabil ca avea inca gustul lor pe buze atunci cand sa spanzurat. Batranul Simeon a vazut insa altceva. Mai luase probabil muti copii in brate, le urmarise la toti privirile si probabil pe fiecare din ei ia inapoiat parintilor zicand : Nu e El! Toti aveau ochii pamantii, albastri dar cu priviri pamantesti.
Prima data cand privim lumea este la cam doua saptamani dupa nastere si atunci o privim cu multa curiozitate, ne atrag toate chiar si pericolele. Apoi pe la varsta tineretii mai deschidem ochii odata ca Adam si ne luam sotii, dupa aceea trebuie sa ii mai inchidem. Altii ca Samson nu se satura niciodata. Apoi mai vine o deschidere de ochi cand ne nastem din apa si din duh si vedem o Imparatie care era de mult acolo si pe care altii ca Nebucadnetar o visau. Simeon a vazut ceva in ochii lui Isus, ceva ce magii au vazut doar in stele, ceva mult mai puternic, ceva mult mai inaltator, ceva imperisabil, neinfluentabil. Imi aduc aminte ca un om a vazut candva in ochii unui alt om toata durerea si suferinta pe care o va provoca copiilor lui Israel, aceea privire nebuna, insetata dupa sange, dupa pacat, dupa moarte, si a inceput sa planga. Simeon il privea insa in Templu uimit si tot intunericul se transforma in lumina, toata asteptarea in implinire, nici nu mai vroia sa traiasca batranul, vroia sa moara in aceea privire ca Bartimeu care avusese harul pe care nu il avem noi. Orbul asta il vazuse pe Isus.
Ce a vazut Simeon ne spune chiar el: ”Acum, slobozeste in pace pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau. Caci au vazut ochii mei mantuirea Ta, pe care ai pregatit-o sa fie, inaintea tuturor popoarelor, lumina care sa lumineze neamurile si slava poporului Tau Israel.”
Fie ca de aceste sarbatori sa vedem si noi acelasi lucru si mai mult sa invatam lumea sa priveasca copii ca pe niste fiinte mantuitoare.
P.S: Sunt doi ochi care te privesc mantuitor…Raspunde!
Durerea numita ... Gandire! 
Lasă un răspuns