O viata fara vise!
De ceva vreme nu mai visez, mi-as dori sa mai pot face asta, probabil ca acum nu mai am cum…e totusi tarziu, se crapa de ziua cand trebuie sa ma trezesc din ceva ce nu stiu daca a fost somn sau moarte. Somnul fara vise e tulburator dar si statul treaz tot fara ele este inactivitate, este tot somn. Se doarme fara vise azi si mi-as dor oameni trezi cu vise dar nu mai sunt nici acestia decat foarte putini.. si respinsi de toti indiferent de religie.
Am incetat sa visez atunci cand am vazut repulsia la vise, aroganta, felul cum toata lumea incearca sa te aduca in lumea ei fara vise frumoase doar cosmaruri.
Am incetat sa visezi cand am vazut ca toti sunt fratii lui Iosif atunci cand le spui visele tale si te vand ca rob celor fara de vise, ca nu au timp sa doarma doar sa faca bani de pe tine. Si ce trist erau fratii lui.
Am incetat sa visez cand am vazut cat de greu se schimba oamenii si cum prefera o haina inmuiata cu sangele visatorului si o minciuna pentru o inima de tata doar sa faca cumva sa nu se implineasca visele. Bine ca nu ei se ocupa cu asta ci Dumnezeu.
Am incetat sa visez….Dar voi visatorii visati pentru mine, visati pentru toti.
Eu nu mai visez, probabil o voi mai face candva. Se poate visa si cand vine Dimineata!
Durerea numita ... Gandire! 
Lasă un răspuns