Ganduri care rimeaza

Ce-i viaţa ta?

Ce-i viaţa ta? E o peniţă

cu care scrii mereu pe-un drum. 

Şi-apoi la ultima portiţă

tot ce-ai scris tu ca pe-o tăbliţă,

nu se mai şterge nicidecum.
Şi vorbe-n vînt şi fapte rele

rămîn pe veci ca-ntr-un album.

 Păzit e scrisul tău de stele.

De-ai pune mări întregi să-l spele,

 nu se mai şterge nicidecum.
Să nu te minţi că-n veşnicie

 trecutul se preface-n scrum.

Căci Dumnezeu stă mărturie

că-n faţa Lui tot ce se scrie

nu se mai şterge nicidecum.
În ceasul greu de judecată

îţi vei citi întregul drum.

 Şi vei zbucni în plîns deodată.

Dar nici o slovă-nlăcrimată

 nu se mai şterge nicidecum.
N-o poate şterge decît sînge,

dar sînge sfînt şi nu oricum.

Ce înger trupul său va frînge?

Şi-astfel, ce-ai scris, oricît ai plînge,

nu se mai şterge nicidecum.
Isus cel drag veni din zare

 ca tu să scapi din foc şi fum!

Prin El trecutul tău dispare.

Dar dacă azi nu-i ceri iertare,

nu se mai şterge nicidecum.
Isus pe lemn rabdă arşiţa.

 Isus e preţul tău acum.

Prin El eşti alb ca lămîiţa.

Şi tot ce-a scris cîndva peniţa

nu se mai şterge nicidecum…

Costache Ioanid

Există-n Lume…

Există-n lume un prea târziu

Un astăzi amânat într-una

O șoaptă crudă din pustiu

Ce-ți fură de pe cap cununa.

Există-n lume o osândă

Și nu-i plăcută chiar de loc

Căci după ultima secundă

Ea îți aduce numai foc.

Există-n lume și o șansă

De n-o accepți și-o pierzi și tu

Vei regreta nu o viață

Ci-o veșnicie cu al tău NU!

Mihai Ardelean

Poezie Superbă

Mi-a bătut în poartă Fericirea

Şi intrând în curte m-a strigat.

Eram dus alături cu iubirea.

 A-nchis poarta iute şi-a plecat.

Mi-a bătut de-asemeni Bucuria.

 A intrat, a stat sub pomii goi.

 N-a văzut pe nimeni să-i vorbească

Şi-a plecat grăbită înapoi.

Într-o seară, luminând pe stradă, Mi-a bătut şi Steaua mea — de sus

Tot aşa, eram plecat aproape,

 Şi-a strâns fusta-n mână şi s-a dus.

Mi-a bătut în poartă şi Necazul.

Eram dus departe. Liniştit,

S-a întins pe ţolul de la uşă

Şi m-a aşteptat până-am venit!

”Să te înveselească primăvara tinereții și-a iubirii

Iar celelalte să le lași în seama unui înger blând

 Căci în curând afla-vei legea firii

 În cuibul anului ce a trecut păsări nu sunt”

LONGFELLOW