Isus și statul în picioare.

Posted on 8 martie 2012. Filed under: Eseuri | Etichete:masaj, picioare, utopic |

Am fost recent la o seară de tineret la o Biserică unde cei care conduceau cântările au făcut nepermisa greșală de a ține tinerii în picioare cam trei cântări la rând. Să fi auzit când au fost învitați să se așeze remarci de genul „În sfârșit”, „ce bine” etc. Mi-a dat seama atunci că nu am în față niște tineri ci niște moși, niște îmbătrâniți la maxim 25 de ani. Am înțeles atunci de unde vine cheful de nelucru al unora. De la fotolii tot mai confortabile, de la scaune tapițate, de la saltele cu masaj. Am urmărit și am văzut că nici măcar la grădiniță nu se mai dau pedepse cu statul în picioare ci dacă ești pedepsit stai pe scaun într-un colț. Probabil că din cauza aceasta există și atâta lipsă de reacție în societate, am fost prea învățați de mici să stăm jos. Așa dispare și respectul.

La școală se poate răspunde azi din bancă, acuzații la tribunal stau confortabil pe scaun ca să poată minții inobservabil, că în picioare s-ar clătina. Deci în concluzie aproape că e utopic să mai vorbim azi despre statul în picioare. Așa că răbdați-mă puțin, doar cu câteva gânduri.

Într-o lume care prea se așeza a venit El, care prea stătea în picioare și atunci au tot încercat să-L îngenuncheze.

Prima dată a încercat Irod cu sabia lui „eu sunt singur împărat aici”. Când a auzit că mai este unul a și întocmit planul. Despotismul nu suportă rivali, nici dictatura el spune ceva de genul eu sunt cel mai bun și nimeni nu este ca mine. Din păcate este întâlnit foarte des și azi chiar și printe creștini. Îmi vine în minte un dictator Roman care a fost întrebat cum înțelege el să conducă Roma. A dat un exemplu și-a scos sabia și a intrat într-un lan de porumb din câte îmi amintesc și toți știuleții prea mari a început să-i taie până au ajuns toți egali. Sigur că mai rămânea el. Dar pentru el nu se punea. Sabia asta intervine tot timpul când se naște un al doilea: Cain și Abel, Saul și David, Irod și Isus. Deci primul care a vrut să îl facă să stea jos(să îngenuncheze) a fost Irod. Și când ești mic copil și nare cine te apăra intervin îngerii lui Dumnezeu și te scapă la fel ca pe Isus.

Apoi următoarea dată a încercat diavolul cu ispita. Închinăte mi-e, la provocat pe Isus, și îți voi da toată împărăția lumii. Că probabil cu buzunarele doldora de bani cam greu mai reușești să stai în picioare, îți vine să te cam pui jos pentru un BMW, pentru un salar mai bun, pentru o casă și cine știe pentru câte. Atunci singurul care l-a scăpat și singurul care ne scapă și astăzi este Cuvântul lui Dumnezeu ”Este scris„.

A încercat apoi să îl îngenuncheze durerea, acolo în Ghețimani când a văzut paharul sa dat ceea mai cruntă bătălie între carne și simțuri. Cred că a simțit atunci tot până la agonie și de la stat în picioare am văzut acolo un Isus care a cerut îndepărtarea paharului. Puțini fac față unui asemenea test. Bătălia cu simțurile și mai ales cu durerea îngenunchează foarte mulți oameni și azi. Blastămă pe Dumnezeu și mori.

Atunci la scăpat rugăciunea care i-a dat puterea de a rămâne în picioare. Și slăvit să fie EL că a rămas în picioare.

A venit apoi Pilat și a încercat să îl îngenuncheze cu „Ai dreptate”, apărăte și tu cumva pentru că știu că nu ești vinovat. Dreptatea o avea și era ceea mai ușor de dovedit dreptate din tot Universul. Dar cu dreptatea în mână nu sa așezat confortabil în fotoliul ”nevinovaților de farisei și cărturari„. La scăpat atunci tăcerea. Ca o oaie mută înaintea celor ce o tund așa nu și-a deschis gura.

În ultimul rând a încercat atunci să îl facă să stea jos moartea, pe un așternut de viermi, într-un mormânt rece așa în cât să fie ca toți ceilalți. Dar l-a scăpat atunci Dumnezeu și la înviat din morți pentru că a fost prea vertical să rămână la orizontală. Toată viața a fost tot prin picioare: ca tâmplar în picioare, ca potolitor de furtuni în picioare, la cina ceea de taină cu ștergar tot în picioare.

Și de atunci stă pe un scaun de domnie dar se mai ridică atunci când mor sfinții gen Ștefan( intră aici și femei și bărbați). Iar când vom intra noi în Rai se va mai ridica încă o dată, ne va așeza pe noi cei cu piciorele umflate de o viață de stat în picioare în credință. Vom lua atunci papuci de casă și vom descălța râvna care ținea prea fixe picioarele noastre, vom sta în sfârșit jos și El se va ridica să ne servească.

Așa că faceți bătături aici pentru că dincolo nu se poartă!Amin